Daca Godzila a fost si a trecut, a venit randul altui personaj clasic si anume maimutoiul cel mare, maimutooiul am fost eu, iar mare a fost corcodusul cu care ne-am chinuit
Din nou la sfarsit de saptamana, mai exact duminica, cand oamenii normali stau acasa, dorm si ce or mai face ei, ca eu nu prea stiu, impreuna cu dom Misu, un nou membru al echipei de tacaniti din Timisoara (sper sa nu se supere prea tare ca-l fac tacanit, da-i trece lui), din nou dupa indelungi planificari, adica sambata seara pe mess i-am zis lu Misu "hai", el a zis "ok" si gata, duminica dis de dimineata, dupa cum v-am invatat, pe la 11 am mers dupa colt, cam de acolo am recoltat de data asta, si am inceput sa culegem, un corcodus micut, durata cam 10 min, super, al doilea micut, iara cam 15 min, ok, asa terminam repede, mai ramanea timp sa facem si un mic atelier, adica o transplantare si o legare, si cum intodeauna apare un DAR, am inceput la monstrul corcodus, era bagat partial sub niste tevi d-alea mari de termoficare, pe o parte o bucata de beton, da noi viteji si pe deasupra si hotarati, am sapat frumos sa-i vedem radacinile si oau, erau acolo radacini mai groase decat mana, dar ciudat deschise la culoare si care parca doar treceau pe langa pomul nostru, noroc ca eram aproape de casa, am fost dupa topor, apoi am fost dupa o ranga, dupa ce am luptat din greu am reusit sa-l extragem, cand ne-am uitat la ceas, ora 13, deci 2 ore de munca de ocnas, a reusit si Misu sa se murdareasca pe manute, (scuze Misule, data viitoare am sa te duc dupa o ploaie zdravana) l-am adus acasa, bineanteles ca vasul cel mai mare era la Godzila, deci am plecat prin vecini, iara la vecina cu lemnele si am capatat o frumusete de lighean cum nici nu speram, ce culoare, ce patina, parca era pentru pomul meu, a mai urmat o prelucrare a partii de dedesupt, mai taiate cioate, mai curatat pe ici pe colo, astfel incit in viitor sa se aseze intr-un vas pentru bonsai si dupa cum se vede in poze cand am terminat se inserase bine, dar cine se mandreste cu asa un pom, in asa vas
Din pacate de mandrit m-am mandrit cam putin, la primul val de caldura a inceput sa deie muguri, frunze, cam de peste tot, dar la ultimul val de zapada si frig se pare ca la afectat serios, au cazut frunzele si am tot asteptat sa deie din nou, ieri a fost scos din frumosul vas si reciclat pentru foc
Din nou la sfarsit de saptamana, mai exact duminica, cand oamenii normali stau acasa, dorm si ce or mai face ei, ca eu nu prea stiu, impreuna cu dom Misu, un nou membru al echipei de tacaniti din Timisoara (sper sa nu se supere prea tare ca-l fac tacanit, da-i trece lui), din nou dupa indelungi planificari, adica sambata seara pe mess i-am zis lu Misu "hai", el a zis "ok" si gata, duminica dis de dimineata, dupa cum v-am invatat, pe la 11 am mers dupa colt, cam de acolo am recoltat de data asta, si am inceput sa culegem, un corcodus micut, durata cam 10 min, super, al doilea micut, iara cam 15 min, ok, asa terminam repede, mai ramanea timp sa facem si un mic atelier, adica o transplantare si o legare, si cum intodeauna apare un DAR, am inceput la monstrul corcodus, era bagat partial sub niste tevi d-alea mari de termoficare, pe o parte o bucata de beton, da noi viteji si pe deasupra si hotarati, am sapat frumos sa-i vedem radacinile si oau, erau acolo radacini mai groase decat mana, dar ciudat deschise la culoare si care parca doar treceau pe langa pomul nostru, noroc ca eram aproape de casa, am fost dupa topor, apoi am fost dupa o ranga, dupa ce am luptat din greu am reusit sa-l extragem, cand ne-am uitat la ceas, ora 13, deci 2 ore de munca de ocnas, a reusit si Misu sa se murdareasca pe manute, (scuze Misule, data viitoare am sa te duc dupa o ploaie zdravana) l-am adus acasa, bineanteles ca vasul cel mai mare era la Godzila, deci am plecat prin vecini, iara la vecina cu lemnele si am capatat o frumusete de lighean cum nici nu speram, ce culoare, ce patina, parca era pentru pomul meu, a mai urmat o prelucrare a partii de dedesupt, mai taiate cioate, mai curatat pe ici pe colo, astfel incit in viitor sa se aseze intr-un vas pentru bonsai si dupa cum se vede in poze cand am terminat se inserase bine, dar cine se mandreste cu asa un pom, in asa vas
Din pacate de mandrit m-am mandrit cam putin, la primul val de caldura a inceput sa deie muguri, frunze, cam de peste tot, dar la ultimul val de zapada si frig se pare ca la afectat serios, au cazut frunzele si am tot asteptat sa deie din nou, ieri a fost scos din frumosul vas si reciclat pentru foc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu